La mulți ani, Dumitru - Dorin Prunariu!
_Astăzi e ziua ta: Dumitru Prunariu Jurnalul Naţional
Preşedintele Comitetului ONU pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Ex traatmosfe ric (COPUOS), primul şi singurul român care a zburat în spa ţiul cosmic, Dumitru Pru na riu, împlineşte astăzi 58 de ani. La mulţi ani!
"Cu îndârjire şi patriotism reprezint România"
"Marea majoritate a românilor trăiesc vremuri dificile. Se promovează lozinci de unitate şi egalitate, dar se aplică măsuri discreţionare faţă de cei de care nu mai are nevoie imediată clasa politică, se «luptă» împotriva crizei, dar se fac toate erorile posibile descrise în manualele de management al crizelor, ne confruntăm cu un amatorism evident în managementul multor probleme economice şi sociale esenţiale şi cu o corupţie generalizată. Cu toate acestea, România a fost, este şi va rămâne ţara mea, în care m-am format ca om şi ca intelectual, care m-a ales să o reprezint în premieră în Cosmos în cadrul unei misiuni ştiinţifice unice, dar care, din cauza unei psihologii păguboase tipice şi a unei delăsări deja tradiţionale, a profitat prea puţin de capitalul investit iniţial în mine. În domeniul meu de activitate am ajuns în poziţii internaţionale înalte. E drept că poziţia de şef al unicului comitet al ONU care se ocupă de explorarea paşnică a Cosmosului a necesitat susţinerea Agenţiei Spaţiale Române şi a Ministerului de Externe, care minister este principalul gestionar al relaţiei noastre cu ONU. Instalarea oricui într-o astfel de poziţie înaltă reprezintă un moment ideal pentru statul din care provine pentru a organiza un eveniment de diplomaţie publică şi care să-i ridice considerabil capitalul de imagine. La noi, nu numai că Externele nu au aprobat câteva sute de euro pentru o recepţie minimă, tradiţională în acest caz, dar l-au şi trimis pe ambasadorul nostru pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena în altă misiune, astfel încât reprezentanţilor diplomatici ai celor 69 de state membre ale comitetului de specialitate pe care acum îl conduc le-am făcut faţă la instalarea mea doar eu şi conducerea agenţiei spaţiale, care însă nu este un organism diplomatic. Continuu însă cu îndârjire şi patriotism să reprezint România. Ca om mă simt bogat spiritual prin multele clipe frumoase trăite până acum. Voi trece peste momentul lansării în Cosmos, moment de profunde trăiri şi emoţii, moment care m-a marcat ca om şi profesional pentru tot restul vieţii. Îmi amintesc cu drag perioada şcolară, când construiam aeromodele, uneori acasă, în bucătărie. Tata, inginer, era cel care mă inspira tehnic, iar mama, cadru didactic la bază, cea care avea grijă de programul meu şcolar şi de odihnă. Mă critica des că stau târziu, dar în acelaşi timp rămânea noaptea alături de mine să mă ajute să lipesc baghete sau să împânzesc vreo aripă de aeromodel, simţind şi ea tensiunea şi emoţia unui viitor concurs la care urma să particip cu acel model. Cu soţia am fost coleg de facultate şi ne-am şi căsătorit, fiind încă studenţi. Un moment deosebit de emoţionant şi încărcat de noi responsabilităţi în viaţă a fost acela când ni s-a născut primul copil. Un alt moment cu trăiri aparte, emoţionant şi el, dar plin de altă încărcătură şi de sentimentul trecerii în altă perioadă a vieţii este acela când ţi se naşte primul nepot. Pot spune că întotdeauna am iubit viaţa, o viaţă când agitată, când liniştită, dar trăită din plin, oricând s-a putut alături de cei apro piaţi, cu destule greutăţi, dar mai ales cu emoţiile şi bucuriile ei. Toamna este o pe rioadă încărcată cu activităţi inter na ţio nale, inclusiv în domeniul cosmic. S-a în tâm plat des în ultimii ani să-mi petrec ziua de naştere la vreun congres sau conferinţă in ternaţională, aşa cum se întâmplă şi anul acesta."
"Marea majoritate a românilor trăiesc vremuri dificile. Se promovează lozinci de unitate şi egalitate, dar se aplică măsuri discreţionare faţă de cei de care nu mai are nevoie imediată clasa politică, se «luptă» împotriva crizei, dar se fac toate erorile posibile descrise în manualele de management al crizelor, ne confruntăm cu un amatorism evident în managementul multor probleme economice şi sociale esenţiale şi cu o corupţie generalizată. Cu toate acestea, România a fost, este şi va rămâne ţara mea, în care m-am format ca om şi ca intelectual, care m-a ales să o reprezint în premieră în Cosmos în cadrul unei misiuni ştiinţifice unice, dar care, din cauza unei psihologii păguboase tipice şi a unei delăsări deja tradiţionale, a profitat prea puţin de capitalul investit iniţial în mine. În domeniul meu de activitate am ajuns în poziţii internaţionale înalte. E drept că poziţia de şef al unicului comitet al ONU care se ocupă de explorarea paşnică a Cosmosului a necesitat susţinerea Agenţiei Spaţiale Române şi a Ministerului de Externe, care minister este principalul gestionar al relaţiei noastre cu ONU. Instalarea oricui într-o astfel de poziţie înaltă reprezintă un moment ideal pentru statul din care provine pentru a organiza un eveniment de diplomaţie publică şi care să-i ridice considerabil capitalul de imagine. La noi, nu numai că Externele nu au aprobat câteva sute de euro pentru o recepţie minimă, tradiţională în acest caz, dar l-au şi trimis pe ambasadorul nostru pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena în altă misiune, astfel încât reprezentanţilor diplomatici ai celor 69 de state membre ale comitetului de specialitate pe care acum îl conduc le-am făcut faţă la instalarea mea doar eu şi conducerea agenţiei spaţiale, care însă nu este un organism diplomatic. Continuu însă cu îndârjire şi patriotism să reprezint România. Ca om mă simt bogat spiritual prin multele clipe frumoase trăite până acum. Voi trece peste momentul lansării în Cosmos, moment de profunde trăiri şi emoţii, moment care m-a marcat ca om şi profesional pentru tot restul vieţii. Îmi amintesc cu drag perioada şcolară, când construiam aeromodele, uneori acasă, în bucătărie. Tata, inginer, era cel care mă inspira tehnic, iar mama, cadru didactic la bază, cea care avea grijă de programul meu şcolar şi de odihnă. Mă critica des că stau târziu, dar în acelaşi timp rămânea noaptea alături de mine să mă ajute să lipesc baghete sau să împânzesc vreo aripă de aeromodel, simţind şi ea tensiunea şi emoţia unui viitor concurs la care urma să particip cu acel model. Cu soţia am fost coleg de facultate şi ne-am şi căsătorit, fiind încă studenţi. Un moment deosebit de emoţionant şi încărcat de noi responsabilităţi în viaţă a fost acela când ni s-a născut primul copil. Un alt moment cu trăiri aparte, emoţionant şi el, dar plin de altă încărcătură şi de sentimentul trecerii în altă perioadă a vieţii este acela când ţi se naşte primul nepot. Pot spune că întotdeauna am iubit viaţa, o viaţă când agitată, când liniştită, dar trăită din plin, oricând s-a putut alături de cei apro piaţi, cu destule greutăţi, dar mai ales cu emoţiile şi bucuriile ei. Toamna este o pe rioadă încărcată cu activităţi inter na ţio nale, inclusiv în domeniul cosmic. S-a în tâm plat des în ultimii ani să-mi petrec ziua de naştere la vreun congres sau conferinţă in ternaţională, aşa cum se întâmplă şi anul acesta."
